La Crucea Dorintelor

Am fost astazi la Cetateni acolo unde in varful unui munte se afla o manastire si o Cruce a dorintelor.In fiecare an de Izvorul Tamaduirii aici vin oameni din toata tara pentru a se ruga si a primi apa sfintita. Accesul la manastire sa face pe un drum serpuit catre varful muntelui. Acolo, liniste si un peisaj de vis. Dar stiti cum se zice “Pana la Dumnezeu te mananca Sfintii“. Asa si azi. Nu am vazut in viata mea atata “credinta” pe oamenii astia, se impingeau, sareau gardul bisericii, calcau pe flori, se injurau care mai de care sa ajunga sus in curtea bisericii. Babe care veneau cu probleme de sanatate sa fi vazut ca dadeau din coate si ce escaladau muntele prin alte parti dacat cele amenajate doar ca sa ajunga sus. O nebunie totala.

Cei cu copii aveau un avantaj ca puteau sa inainteze pe motiv ca “nu mai suporta copilul aglomeratia asta, ca el e mic si nu stie”. Apropo de chestia asta, un tip din spatele meu ii zicea copilului sau de 3-4 ani: “Hai ma tata plangi si tu putin” sau ” Uite ma cand vrei sa planga nu plange”.

Nu o sa o mai lungesc cu vorba, facand un rezumat al acestei sarbatori as zice asa:

  •  aglomeratie mai rau ca in trafic la ora 16
  •  babe cicalitoare (stie toata lumea despre ce vorbesc)
  •  oameni nesimtiti
  •  o cruce in flacari (din cauza lumanarilor)
  •  oameni care cadeau in incercarea lor de a urca
  •  bolovani (circa 40 cm diametru) cazuti peste oameni

Concluzia: la anu’ am sa ma duc cu o zi dupa aceasta sarbatoare asa cum am fost si anul trecut si a fost foarte frumos.